04 iunie 2017

Rolul semnelor de punctuatie

Semne de punctuatie si ortografie

Cratima [-]

  • Leaga cuvinte diferite ce formeaza silabe comune, prin elidarea unor vocale sau nu: te-au vazut.
  • Imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau pronumele personal postpus: du-te!, ducandu-se
  • Separa elementele formei inversate a perfectului compus: venit-ai.
  • Adjective posesive postpuse substantivului, in expresii de genul: maica-sa, taica-su
  • Marcheaza o schimbare de topica (de exemplu postpunerea pronumelui in raport cu verbul: Citeste-le!), efectul expresiv fiind acela al mutarii atentiei asupra verbului si constituirea ad hoc a unei aliteratii.
  • Elemente componente nesudate ale unui cuvant compus: caine-lup, dus-intors. In poezie, are rolul de a pastra masura versului prin reducerea numarului de silabe -elidarea unui sunet- (necesitati prozodice) si de a marca rostirea legata a doua cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intra in categoria sinerezei (transformarea unui hiat in diftong: de-abia), a sinalepsei (reducerea unui diftong la o singura vocala: d-abia), a aferezei (suprimarea unui sunet initial: nalt), a apocopei (suprimarea unui sunet final: pan' sa).

Virgula [,]

  • Izoleaza o propozitie incidenta, cu rol explicativ :Am fost, ii zise, aci de fata.
  • Izoleaza un vocativ sau o structura in vocativ de restul enuntului : "Stihuri, acum, porniti, va scuturati" (Tudor Arghezi , Epigraf).
  • Marcheaza coordonarea prin juxtapunere a doua propozitii principale.
  • Coordoneaza termenii unei repetitii: "lume, lume", cu rol de accentuare a ideii poetice.
  • Marcheaza pauza impusa in rostire de inversiunea topicii din sintagma pe care o preceda: "Copaci roscati, cu freamate s-au despuiat".
  • Separa pronumele in vocativ de o apozitie dezvoltata: Tu, monstru al fierbintelui Egipt...
  • Coordoneaza termenii unei enumeratii, creand impresia unei acumulari.

Punctul [.]

  • Marcheaza sfarsitul unei comunicari enuntiative.

Semnul intrebarii [?]

  • Marcheaza sfarsitul unei comunicari interogative, semnaleaza intonatia specifica. Prezenta in textul literar poate exprima dilema, incertitudine, cautare febrila...

Semnul exclamarii [!]

  • In propozitie, izoleaza vocative si interjectii, inlocuind virgula, cand subiectul vorbitor nuanteaza o atitudine imperativa, exclamativa, optativa, marcand intonatia.
  • In fraza, marcheaza sfarsitul unei comunicari imperative, exclamative, optative, marcand intonatia. In textul literar, induce ideea dorintei, a atitudinii marcate de patos, de elan vitalist (in poezia modernista, la Lucian Blaga, Tudor Arghezi etc).

Punctele de suspensie [...]

  • Marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului vorbitor sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege ceea ce urmeaza; un moment de surpriza sau soc emotional, avand ca efect instaurarea tacerii semnificative; o pauza psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care urmeaza un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).
  • In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de tonalitate, care marcheaza discursul fragmentar, de tip reflexiv / meditativ, semnificand interiorizarea trairilor sau a gandurilor.

Ghilimelele [""]

  • In propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de publicatii etc. sau incadreaza un cuvant ori o sintagma carora subiectul vorbitor le evidentiaza sensul ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie intelese cu sensul lor antinomic (antifraza).
  • In fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor altcuiva in propriul discurs cel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub numele de ghilimele frantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui citat in interiorul primului citat.

Parantezele [], (), //

  • Sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza o explicatie: cuvinte, propozitii, cuvinte adaugate de o alta persoana decat autorul sau fraze incidente.

Punctul si virgula [;]

  • Sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza o explicatie: cuvinte, propozitii, cuvinte adaugate de o alta persoana decat autorul sau fraze incidente.

Doua puncte [:]

  • In text, marcheaza trecerea de la vorbirea indirecta la vorbirea directa.
  • In fraza, introduce o propozitie explicativa, apozitiva, cauzala sau chiar principala.

Linia de pauza [-]

  • Se utilizeaza in interiorul propozitiei sau al frazei pentru a delimita cuvintele, constructiile incidente, apozitiile, sau pentru a marca lipsa predicatului sau verbului copulativ.
  • Semnaleaza o completare in discursul poetic, introduce o explicatie sau prezinta o circumstanta, plasand accentul asupra acestui enunt: "Iubesti cand simtiri se desteapta..." (Lucian Blaga, Iubire), "O! Sufletul curatul argint de-odinioara" (Alexandru Macedonski, Pe balta clara)
  • Izoleaza o propozitie incidenta care marcheaza planul vorbirii indirecte, al reflexivitatii limbajului : "I-auzi corbii" mi-am zis singur... si-am oftat" (George Bacovia).
  • Poate concura la crearea unei muzicalitati aparte a textului, prin sugestia unui anumit tempo ("Si norii albi - si crinii suavi - si balta clara / Si sufletul curatul argint de-odinioara").
  • Separa planuri lirice (aproape-departe, celest-terestru, prezent-trecut etc).
  • Este marca unei tensiuni lirice deosebite, cand este plasata dupa un enunt cu caracter confesiv , inducand cititorului constiinta gravitatii marturisirii: "Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse..."

Linia de dialog [-]

  • Marcheaza introducerea vorbirii directe si dialogul.

Apostroful [']

  • Are rolul cratimei, pe care o substituia in ortografia secolului al XIX-lea.
  • In textul literar are rol fonetic, marcand elidarea unui sunet si, prin urmare, contribuind la pastrarea masurii versurilor "Frumosu-i par de aur desfacut / Cadea pan' la calcaie..."
  • Poate avea rol expresiv, fiind o marca a registrului arhaic.

Sursa: Didactic.ro